Cărămida fabricată manual

Cărămida este unul dintre cele mai apreciate materiale de construcții de la noi din țară. Însă, cu toate astea, destul de puține persoane cunosc o serie de detalii importante despre acest material. În primul rând este bine de știut faptul că există o varietate de tipuri și modele. Practic atât compoziția, cât și forma și culoarea cărămizilor pot să difere în funcție de modul în care acestea sunt realizate. Printre modelele apreciate de unii proprietari se regăsesc cărămizile fabricate manual. Ele au în spate o lungă istorie și continuă să fie realizate în același mod ca în cele mai vechi timpuri.

Au fost găsite dovezi ale folosirii cărămizilor ca material de construcție de acum aproximativ 5.000 de ani. În Europa folosirea acestora a fost preluată de greci și romani, aceștia din urmă ajutând la extinderea acestei practici în Europa. Trecerea de la metoda tradițională de producere a cărămizilor, manuală, la cea industrială a avut loc pe la mijlocul secolului XIX. Odată cu Revoluția Industrială producția de cărămidă a crescut considerabil, aceasta fiind încet, încet preferată de mare parte a populației, din majoritatea țărilor europene.

Cu toate că progresul tehnologiei a făcut posibilă producția în masă, în zilele noastre există încă o cerere destul de mare pentru cărămizile fabricate manual. Procedeul de fabricare este mai mult sau mai puțin identic cu cel folosit în antichitate.

Mai exact, după ce argila a fost extrasă din sol, se înlătură resturile nedorite. Apoi, se pregătește materialul prin amestecul argilei cu nisip și diferite alte ingrediente.  Amestecul de argilă este așezat manual în forme metalice. Acestea sunt de obicei realizate din tablă și sunt cu aproximativ 10% mai mari decât forma finală a produsului finit. Anterior acestei etape, formele sunt presărate cu nisip, sau udate cu apă, pentru a preveni lipirea materialului. Este esențial să nu se păstreze aer în interiorul amestecului după așezarea în forme. Materialul în exces poate fi îndepărtat cu ajutorul unui fir de ață. Cărămizile sunt apoi scoase din forme și depozitate pentru a se usca, pe un teren drept, presărat cu nisip. Odată uscate, după o durată de câteva săptămâni, cărămizile sunt arse în cuptor. În procesul de ardere va avea loc evaporarea apei, care va reduce dimensiunea cărămizilor. După răcire acestea sunt ambalate manual și gata de comercializare sau utilizare.

Culoarea cărămizilor este determinată de compoziția chimică a materialului, combustibilul folosit pentru arderea lor și nivelul de oxigen existent în momentul arderii. Oxidul de fier oferă cărămizilor culoarea roșie, dar un nivel ridicat al acestuia va face cărămizile albastre. Oxidul de magneziu va conferi produsului o culoare galbenă.

Rezultatul final depinde în mare măsură și de argila folosită. În diferite regiuni se pot regăsi anumite tipuri de cărămidă, care depind de sursa materiei prime.

În ceea ce privește prețul, costurile de producție mai ridicate duc la o creștere a acestuia, comparativ cu cel al cărămizilor fabricate industrial.

Cărămizile fabricate manual sunt în principal căutate pentru textura poroasă, cu aspect brut, diferită de cea a cărămizilor produse în masă, pentru aspectul diferit de la o bucată la alta, fiecare fiind realizate individual. Acestea sunt potrivite pentru anumite tipuri de proiecte, pentru fațade clasice sau rustice, oferind unicitate și personalitate. Materialul poate fi însă adaptat cerințelor, așteptărilor și gusturilor viitorilor locuitori ai locuinței.

Sursa: wienerberger.co.uk


Lasă un Comentariu...

*