Despre construcții

Auzim adesea expresia „casă la roşu”. Ce înseamnă de fapt „casa la roşu”? Această expresie desemnează stadiul de construcţie în care o locuinţă sau orice alt tip de clădire este gata ridicată, cu pereţi şi acoperiş, dar nu există finisajele şi nu au fost executate instalaţiile.

casa la rosu

Ce etape sunt incluse în construcţia unei case la roşu

Prima etapă la o casă la roşu este evident executarea fundaţiei. Să presupunem cazul unei case parter şi etaj (un caz extrem de frecvent de altfel). Fazele executării fundaţiei sunt următoarele:

Săpătura şanturilor la adâncimea de fundare. De cele mai multe ori, la o casă la roşu cu parter şi etaj de merge pe soluţia tălpi de fundare sub pereţi, care să ajungă şi să depăşească chiar adâncimea de îngheţ (considerată a fi între 0,8 şi 1,1 m, în funcţie de zonă şi de climă). Uneori, peste talpa de fundare se prevede şi un aşa numit „cuzinet”, adică o talpă mai mică de fundare, însă armată la partea inferioară, care să preia evenutalele încovoieri datorate unui teren mai slab sau inegal. Cuzinetul este elementul care împiedică fisurarea pereţilor de zidărie de deasupra în cazul unei deformări a tălpii de fundare.
Turnarea betonului în săpătură, cofrarea şi armarea cuzinetului, dacă acesta este prevazut prin proiect, şi apoi executarea acestuia
Poziţionarea stâlpilor de beton armat. De remarcat că, indiferent dacă casa se execută din zidărie, orice proiect întocmit de o persoană autorizată va prevedea în peretele de zidărie, în anumite puncte, stâlpişori de beton armat care să ranforseze cărămida şi să îi confere mai multă rezistenţă la solicitări mecanice precum încovoierea sau torsiunea, la care cărămida simplă nu răspunde prea bine. In punctele stabilite pentru stâlpi trebuie amplsată armătura verticală şi cea orizontală (etrierii) şi cofrajele corespunzătoare pentru turnarea betonului.
Turnarea betonului în cofraje şi, după ce betonul face priză şi se întăreşte, decofrarea fundaţiei
Încărcarea spaţiilor dintre tălpile de fundare cu pământ, balast, pietriş etc,şi aplicarea unei folii izolante. Stratul de balasat şi/sau pietriş are rolul de „rupere a capilarităţii”, adică împiedicare eventualei ape din sol să se ridice spre placa de beton a parterului prin „capilaritate” adică prin spaţiile foarte mici pe care le-ar genera spre exemplu alt material de umplutură, cum ar fi nisipul.
Turnarea plăcii de beton de la parter. Aici putem menţiona că de regulă diferenţa de nivel de la cota pământului natural (solul ca atare) şi placa de parter, peste care se va aplica pardoseala încăperilor de la parter, trebuie să fie de minimum 3 trepte (aproximativ 50 cm), pentru a evita o eventuală inundare a parterului în cazul unor ploi torenţiale sau infiltraţii nedorite prin soclu. De obicei placa de parter trebuie să fie plasată la partea superioară a soclului casei.

A doua etapă pentru o casă  la roşu este executarea zidăriei. Aceasta este una dintre cele mai simple etape în ridicarea unei case la roşu, însă este foarte importantă, aşa că zidarii aleşi pentru lucrare trebuie să fie într-adevăr profesionişti. Există şi opinii conform căroa „nu e nimic, un perete mai strâmb se repară din tencuială”; aceasta este o mare greşeală, căci peretele trebuie să fie corect executat nu numai din cauze estetice, ci şi din cauze structurale.

Zidăria are un rol structural, chiar dacă este ranforsată cu stâlpi şi grinzi.  Zidăria se execută din cărămidă plină sau cu goluri, sau din blocuri de BCA (beton celular autoclavizat).

La nivelul primului etaj se execută pe conturul exterior al casei şi la pereţii de interior grinda aferentă (dimensiuni normale 30X50 sau 30X60 cm) din care se lasă mustăţi de armare pentru turnarea plăcii peste primul etaj. Există varianta ca şi deasupra etajului să se toarne placă, creîndu-se astfel un spaţiu de mansardă sau de pod locuibil. La executarea zidăriei, trebuie poziţionate din start golurile pentru uşi şi ferestre, conform proiectului. Peste fiecare dintre aceste goluri se va executa un buiandrug (mică grindă care susţine zidăria de deasupra golului de uşă sau fereastră). Există şi posibilitatea ca aceste goluri să fie lăsate libere până la grinda de nivel, urmând a se realiza ferestre foarte înalte sau uşi care au un ochi de geam deasupra, pentru a completa spaţiul până la grinda de nivel.

La pod putem avea două variante, şi anume un pod fără frontoane, la care acoperişul este de obicei în patru pante (sau patru „ape” cum se mai numesc), sau, dacă acoperişul este numai în două „ape”, trebuie executate frontoanele de zidărie triunghiulare care închid spaţiul podului. In aceste frontoane pot fi prevăzute şi goluri pentru ferestre, în vederea arisirii şi iluminării naturale a podului, mai ales dacă dorim spaţii locubile şi la mansardă.

A treia etapă în ridicarea unei case „la roşu” este executarea şarpantei, structura acoperişului, peste care ulterior se va monta învelitoarea, adică straturile de protecţie şi închidere a podului. Şarpanta unui acoperiş cu pantă poate fi realizată din lemn (şarpantă „dulgherească”, formată din căpriori, pane, popi şi tălpi), sau ferme de lemn, care sunt elemente de lemn prefabricate cu panta deja formată şi care doar se montează la locul prestabilit prin proiect. Alternativ, şarpanta poate fi realizată şi din ferme de metal sau beton, dar aceste soluţii sunt rar folosite la locuinţe.

În mod normal, casa „la roşu” nu include şi montarea învelitorii acoperişului.

Totuşi, în preţul construcţiei la roşu se include deseori şi această etapă, deoarece, în mod practic, nu se poate lăsa podul descoperit, expus intemperiilor. Învelitoarea unui acoperiş este elementul de protecţie care asigură hidroizolarea şi în multe cazuri şi termoizolarea spaţiului ce se formează în spaţiul dintre ultimul planşeu al clădirii şi acoperişul cu şarpantă – adică podul sau mansarda. Invelitoarea se sprijină pe şarpantă (pe pane sau căpriori), cu ajutorul unor şipci sau al unui strat suport numit „astereală”, ce poate fi executat din scânduri, panouri, plăci aglomerate de lemn, etc.

Materialul ales pentru învelitoare este foarte important, în sensul că el determină pantele acoperişului. El poate consta din elemente ceramice (olane sau ţiglă) sau elemente metalice (ţiglă metalică, foi de tablă prinse cu agrafe speciale şi etanşate prin executarea de falţuri). La casele tradiţionale se pot folosi şi elemente de lemn (şiţă sau şindrilă).

Avantaje şi dezavantaje la construcţia la roşu în regie proprie

Primul lucru important legat de construcţia unei case la roşu este costul. Cei care au în proprietate un teren şi vor să îşi contruiască o casă vor vrea, cu siguranţă, să ştie cât costă o casă la roşu în regie proprie. O casă construită în regie proprie este mai ieftină. O firmă construieşte casa pentru 400 de euro metrul pătrat, iar meseriaşul pentru 200 de euro metrul pătrat. Deci, la o casă de 100 de metri pătraţi pot fi economisiţi în jur de 20000 de euro, o sumă de loc de neglijat, care se poate redirecţiona spre finisaje şi instalaţii de calitate.

Avantajele unei case la roşu în regie proprie sunt următoarele:

Echipa de meşteri particulari oferă un preţ mai mic la manoperă. Manopera pentru o casă la roşu în regie proprie construită din cărămidă şi beton reprezintă aproximativ 30% din costurile totale ale construcţiei. Acesta este unul dintre lucrurile care îi atrag pe clienţii care doresc o casă la roşu în regie proprie.
Posibilitatea de a schimba echipa de lucratori în cazul în care clientul nu este mulţumit de calitatea lucrării.
La o casă la roşu în regie proprie nu se plătesc impozite, tva.

Dezavantajele unei case la roşu în regie proprie sunt după cum urmează:

Lipsa unui contract şi a unei garanţii.
Lipsa controlului asupra preţului final.
Riscul în ceea ce priveşte calitatea lucrării şi termenul de finalizare.
Lipsa cunoştinţelor se specialitate duc la erori de execuţie care pot genera probleme mai târziu. Specialiştii spun că fisurile în pereţi şi igrasia sunt primele probleme care apar, iar acestea sunt greu de remediat, iar reparaţiile respective duc la costuri suplimentare însemnate.

Varianta ridicării unei construcţii în regie proprie, cu o echipă de meşteri, este aleasă de către cei care doresc să construiască mai ieftin. Aceasta variantă este rentabilă din punct de vedere financiar datorită diferenţei de preţ rezultate, în principal. Există şansa de a găsi şi oamenii potriviţi, serioşi şi responsabili, iar în final de a construi casa la un preţ destul de mic.

Riscul cel mai mare pe care mulţi locuitori de la ţară şi-l asumau până nu demult este acela de a ridica o casă la roşu împreună cu familia şi prietenii, chiar dacă nu au habar despre construcţii. Totuşi, acest risc s-a mai diminuat odată cu adoptarea Legii 177/2015, care prevede că orice persoană care îşi va construi o casă, indiferent de zonă (urbană sau rurală), este obligată să angajeze un diriginte de şantier.

Dirigintele de şantier are sarcina să monitorizeze lucrările, iar la final să le facă recepţia. Diriginţii de şantier sunt ingineri constructori certificaţi de către ISC (Inspectoratul de stat în construcţii), pe anumite tipuri de lucrări.

Autorizaţia de construire şi planul casei nu mai sunt suficiente, deoarece s-a demonstrat că de multe ori au existat deviaţii importnate  e la proiectul iniţial, neaprobate de nimeni. Cei care nu respectă regulile pot primi amenzi de până la 20000 lei. Sancţiunile sunt date de ISC.

Cine decide să ridice o casă la roşu în regie proprie şi nu vrea să apeleze la o firmă sau la un dezvoltator imobiliar ajunge însă la costuri medii de 500 de euro pe metrul pătrat, cu tot cu finisaje, cu instalația electrică, manoperă și cu materiale de foarte bună calitate.

O casă la roșu în regie proprie poate să coste destul de puțin, dar acest cost nu reprezintă decât maximum 40% din costul total al unei case. Cele mai mari cheltuieli se fac pentru execuţia finisajelor (tencuieli, placări, vopsitorii, etc), şi pentru montarea tâmplăriilor şi instalaţiilor.

Toate aceste operaţii nu sunt incluse în costul casei la roşu. In concluzie, o casă de 100 de metri pătrați va costa la final aproximativ 50.000 de euro, dacă se folosesc materiale bune, la care se adaugă prețul terenului, în funcție de zona în care va fi construită casa.

Cosuri de fum

Coșuri de fum

Cel mai adesea, când oamenii raportează probleme cu privire la performanța sistemului de ardere a lemnului, coșul de fum este principalul obstacol. Tocmai de aceea, proiectarea coșului potrivit de fum este esențială pentru o bună performanță. Factorii care influențează funcționarea coșului de fum sunt căldura emanată de gazele din coșul […] mai mult »

Case din caramida

Case din cărămidă

Din cele mai vechi timpuri, cărămida convențională, adica cea realizată în cuptor din argilă și șisturi, a fost unul dintre cele mai de încredere materiale de construcție. În prezent, cărămida contribuie la construcția ecologică a caselor prin durabilitate sa, prin eficiența energetică, prin conținutul reciclat, disponibilitatea locală, izolarea acustică, dar […] mai mult »